31 mai 2007

chinuri

Mă doare dragostea de viaţă a Păsării Pheonix
Ce-o port în suflet
Mă doare singurătatea
Care mă izolează
Mă doare trupul
Frământat de chinuri interioare
Mă doare tristeţea
Din ochii semenilor mei.
Vreau într-o mare furtunoasă
Ca să mă transform
Să mă arunc
Pe malurile cu nisip fierbinte
Şi stâncile cu creste ascuţite
Şi cu fiecare val care
Se va sparge din mine
Liniştea-n suflet să se aştearnă
Pentru o secundă.

Niciun comentariu: