1 iunie 2007

copil fiind...

Copil fiind visam
La Crai şi la Crăiese
Că zbor spre cer
Ca un Icar modern
Ce-ajunge până-n soare şi la stele
Precum un fulg de nea
În adieri de vânturi blânde.
Acum de griji, de gânduri
Mintea-mi este plină
Încât prea rar mai pot ca să visez,
Dar şi atunci
Zăresc neclar doar printre gene
Valuri spumoase, mari,
Care se sparg de malurile aride sau de stânci,
Cu o forţă imensă care există doar în gând

Niciun comentariu: