adverbele noastre...

Altadată cu visele pictam viitorului prezent
Natura luându-şi din ele culoarea codată
Trăim azi doar un ritm utopic iminent
Dorind ca nicicând să existe un nou altadată.

Deodată ne-au cuprins tăceri
Cuvintele trecuseră-neant
Din noi se scurg doar plăceri
Iar tot tabloul are aspect dezolant.

Decât să ne amăgim în vise expirate
şi să lasăm destine aruncate-n vânt
mai bine uităm de clipa intalnirii trucate
ca undeva cândva era un legamânt.