6 iunie 2007

adverbele noastre...

Altadată cu visele pictam viitorului prezent
Natura luându-şi din ele culoarea codată
Trăim azi doar un ritm utopic iminent
Dorind ca nicicând să existe un nou altadată.

Deodată ne-au cuprins tăceri
Cuvintele trecuseră-neant
Din noi se scurg doar plăceri
Iar tot tabloul are aspect dezolant.

Decât să ne amăgim în vise expirate
şi să lasăm destine aruncate-n vânt
mai bine uităm de clipa intalnirii trucate
ca undeva cândva era un legamânt.

2 comentarii:

theea spunea...

nu stiu cat de rea sau acceptabila este aceasta poeyie dar tinand cont ca este prima incercare in rime acordati circumstante atenunate va rog.

Rudy spunea...

Theea, nu lasa libertatea versului tau sa se inchisteze in niste rime... Tu stii sa curgi in vers alb, nu sa te inchizi in lumi obscure. Sarut tamplele...