sufletul unui păcătos

Cu negura nopţii
Stau să mă-nvălui.
Cu gânduri frumoase
Încep ca să zbor
Spre ceruri înalte
Cerând ajutor.
Simt cum
Nisipul clepsidrei
Vrea-n vârtej
Să mă prindă.
Iar timpul înşelător
Din sufletul meu păcătos
Iubirea mea de Dumnezeu
S-o fure şi mai apoi,
S-o 'nlocuiască
Cu amăgiri
Şi promisiuni deşarte
Ca să-L reneg,
Să Îl hulesc,
Să Îl urăsc.
Ca judecata mare, dreaptă
În casa morţilor
Să mă trimeată.
Căci nu-I mai mare umilinţa
Decât atunci când…
Dumnezeul sufletului tău
Te dă uitării
Pe vecie
Neamintindu-şi că…
O dat’ a fost
Şi El un trup firav
Ca mine.
Iar eu încerc să am
Măcar o rază de lumină
Care să-mi alunge
Negura sufletului uman.