Europa - un colt ruginiu al universului apropiat
Europa ("yoo ROH puh") este cel de-al şaselea satelit natural al lui Jupiter şi al patrulea ca mărime; este cel de-al doilea satelit Galilean. Europa este puţin mai mic decât satelitul Terrei, Luna.
orbita: 670,900 km de Jupiter
diametrul: 3138 km
masa: 4.80e22 kg
Europa a fost o prinţesă feniciană; Zeus, luând forma unui taur, a răpit-o şi a dus-o în Creta; a fost mama lui Minos.
Descoperit de Galileo şi Marius în 1610.
Europa şi Io au o compoziţie similară planetei Terra: compusă în mare parte din silicaţi. Spre deosebire de Io, totuşi, Europa are un strat exterior de gheaţă mai subţire. Date recente de la Galileo indică faptul că Europa are o structură internă stratificată, probabil cu un mic miez metalic.
Suprafaţa satelitului Europa nu seamănă cu nimic altceva din sistemul solar interior. Este foarte netedă: prezintă puţine reliefuri, de câteva sute de metri înălţime. Semnele proeminente par să fie doar caracteristici de albedo cu relief foarte jos.
Există puţine cratere pe Europa; doar trei cratere mai mari de 5 km în diametru au fost găsite. Aceasta ar însemna o suprafaţă nouă şi activă. Totuşi, Voyagers a făcut harta unei porţiuni doar din suprafaţă, la rezoluţie mare. Vârsta exactă a suprafeţei rămâne o problemă deschisă.
Imaginile suprafeţei de pe Europa seamănă foarte mult cu imaginile mării îngheţate de pe Pământ. Este posibil să existe un strat de apă lichidă sub suprafaţa de gheaţă, probabil până la 50 km adâncime, menţinută în stare lichidă de căldura generată periodic. Daca e aşa, ar fi singurul loc din sistemul solar, în afara Pământului unde există apă în stare lichidă în cantităţi semnificative.
Cel mai semnificativ aspect de pe Europa este seria de linii întunecate ce se intersectează pe întregul glob. Cele mai mari au lăţimea de 20 km, cu margini difuze spre exterior, dintr-un material mai luminos. Ultima teorie despre originea lor este că au fost produse în urma unor erupţii vulcanice sau gheizere.
Recente observaţii cu HST au relevat că Europa are o atmosferă foarte rarefiată (1e-11 bar) compusă din oxigen. Din cei 61 de sateliţi din sistemul solar, doar alţi patru (Io, Ganymede, Titan şi Triton) au atmosferă. Spre deosebire de oxigenul din atmosfera Pământului, cel de pe Europa aproape sigur nu are origine biologică. Este probabil generat de lumina solară şi de particule încărcate lovind suprafaţa îngheţată de pe Europa, producând vapori de apă care apoi se descompun în oxigen şi hidrogen. Hidrogenul evadează, în timp ce oxigenul rămâne.
Voyagers nu a luat imagini prea exacte de pe Europa. Dar acesta este un scop principal al misiunii Galileo. Imagini de la primele două întâlniri cu Europa ale lui Galileo par să confirme anterioarele teorii cu privire la vârsta recentă a suprafeţei Europei: Se văd puţine cratere, în schimb sunt evidente anumite activităţi. Sunt regiuni similare ca aspect cu calotele de gheaţă în timpul dezgheţului de primăvară, de pe Pământ. Natura exactă a suprafeţei şi interiorului Europei nu este clară încă, dar dovada existenţei unui "ocean" sub suprafaţa sa este foarte puternică.
Galileo a descoperit că Europa are un câmp magnetic slab (poate a patra parte din intensitatea celui de pe Ganymede). Şi mai interesant, are o variaţie periodică în trecerea prin câmpul magnetic al lui Jupiter. Aceasta este o dovadă foarte clară că există un material conducător sub suprafaţa Europei, foarte asemănător unui ocean sărat.
surse http://www.astrotm.home.ro http://pds.jpl.nasa.gov/planets/images/
orbita: 670,900 km de Jupiter
diametrul: 3138 km
masa: 4.80e22 kg
Europa a fost o prinţesă feniciană; Zeus, luând forma unui taur, a răpit-o şi a dus-o în Creta; a fost mama lui Minos.
Descoperit de Galileo şi Marius în 1610.
Europa şi Io au o compoziţie similară planetei Terra: compusă în mare parte din silicaţi. Spre deosebire de Io, totuşi, Europa are un strat exterior de gheaţă mai subţire. Date recente de la Galileo indică faptul că Europa are o structură internă stratificată, probabil cu un mic miez metalic.
Suprafaţa satelitului Europa nu seamănă cu nimic altceva din sistemul solar interior. Este foarte netedă: prezintă puţine reliefuri, de câteva sute de metri înălţime. Semnele proeminente par să fie doar caracteristici de albedo cu relief foarte jos.
Există puţine cratere pe Europa; doar trei cratere mai mari de 5 km în diametru au fost găsite. Aceasta ar însemna o suprafaţă nouă şi activă. Totuşi, Voyagers a făcut harta unei porţiuni doar din suprafaţă, la rezoluţie mare. Vârsta exactă a suprafeţei rămâne o problemă deschisă.
Imaginile suprafeţei de pe Europa seamănă foarte mult cu imaginile mării îngheţate de pe Pământ. Este posibil să existe un strat de apă lichidă sub suprafaţa de gheaţă, probabil până la 50 km adâncime, menţinută în stare lichidă de căldura generată periodic. Daca e aşa, ar fi singurul loc din sistemul solar, în afara Pământului unde există apă în stare lichidă în cantităţi semnificative.
Cel mai semnificativ aspect de pe Europa este seria de linii întunecate ce se intersectează pe întregul glob. Cele mai mari au lăţimea de 20 km, cu margini difuze spre exterior, dintr-un material mai luminos. Ultima teorie despre originea lor este că au fost produse în urma unor erupţii vulcanice sau gheizere.
Recente observaţii cu HST au relevat că Europa are o atmosferă foarte rarefiată (1e-11 bar) compusă din oxigen. Din cei 61 de sateliţi din sistemul solar, doar alţi patru (Io, Ganymede, Titan şi Triton) au atmosferă. Spre deosebire de oxigenul din atmosfera Pământului, cel de pe Europa aproape sigur nu are origine biologică. Este probabil generat de lumina solară şi de particule încărcate lovind suprafaţa îngheţată de pe Europa, producând vapori de apă care apoi se descompun în oxigen şi hidrogen. Hidrogenul evadează, în timp ce oxigenul rămâne.
Voyagers nu a luat imagini prea exacte de pe Europa. Dar acesta este un scop principal al misiunii Galileo. Imagini de la primele două întâlniri cu Europa ale lui Galileo par să confirme anterioarele teorii cu privire la vârsta recentă a suprafeţei Europei: Se văd puţine cratere, în schimb sunt evidente anumite activităţi. Sunt regiuni similare ca aspect cu calotele de gheaţă în timpul dezgheţului de primăvară, de pe Pământ. Natura exactă a suprafeţei şi interiorului Europei nu este clară încă, dar dovada existenţei unui "ocean" sub suprafaţa sa este foarte puternică.
Galileo a descoperit că Europa are un câmp magnetic slab (poate a patra parte din intensitatea celui de pe Ganymede). Şi mai interesant, are o variaţie periodică în trecerea prin câmpul magnetic al lui Jupiter. Aceasta este o dovadă foarte clară că există un material conducător sub suprafaţa Europei, foarte asemănător unui ocean sărat.
surse http://www.astrotm.home.ro http://pds.jpl.nasa.gov/planets/images/
Comentarii