3 martie 2008

poezie pentru suflet (2)


As vrea sa m-anvete pictura

de George Toparceanu



As vrea sa ma-nvete pictura
Un Rembrandt maestru, - sa-ti fac
Din carmin si purpura gura
Asa cum ti-a dat-o natura,
Aprinsa ca floarea de mac.
Si taina privirilor tale,
Cu zâmbetul cald si senin,
Si gâtul si bratele goale
Plapânde ca niste petale
De flori delicate de crin.
Si-as vrea sa mai am, laolalta,
Talentul de sculptor, copilo.
Si-atunci sa-mi rasari de sub dalta
Din marmura, - alba, înalta,
Frumoasa ca Venus din Milo!
Pe frunte sa-ti pun o coroana
De nunta, din flori de lamâi, -
Si astfel în apriga goana,
A anilor, blânda icoana,
De-a pururi a mea sa-mi ramâi!

2 comentarii:

constantin spunea...

E osplendoare aceasta poezie. De ce n-ai citit-o si la radio?. La cenaclu ai citit-o?. Felicitări. Sunt multe imagini, comparatii si metafore frumoase. Felicitări.

theseea spunea...

aceasta poezie nu imi apartine ea este a lui George Toparceanu.